cat de mult ne complicam viata?

De doi ani de zile pe o canalizare de langa blocul meu sta in fiecare zi un cersetor...de fapt nu e cersetor...e un om fara casa. Prima oara cand l-am vazut nu l-am bagat in seama, insa apoi dupa o saptamana intreaga in care treceam pe langa el de cel putin doua ori pe zi, l-am remarcat. Avea o privire stinsa, se uita in gol si nu cerea niciodata nimic. In prima zi am vrut sa ii dau ceva, dar pentru ca nu aveam niste bani la indemana, nu am facut-o. Iar apoi mai era si faptul ca el nu cerea...si ma gandeam sa nu-l jignesc. Zilele au trecut si deja devenea din ce in ce mai greu sa ii dau ceva...simteam ca daca nu am facut-o din prima zi, acum ar fi fost ciudat...si asa au trecut doi ani in care desi il vedeam de cateva ori pe zi, nu l-am ajutat cu nimik. Au trecut doua ierni, l-am vazut inghetand, l-am vazut grabovindu-se, l-am vazut vorbind cu alti cersetori...mereu avea acea privire stinsa. De fiecare data cand treceam pe langa el as fi vrut sa-i dau niste bani sau mancare, dar mi-era teama ca ma va intreba de ce mi-a luat atata ca sa o fac. Aveam chiar impresia ca se uita cu ura la mine, apoi cu dispret, mi se parea chiar ca scuipa in urma mea...Cand ma intorceam acasa cu sacose de cumparaturi...lasam capul in pamant si treceam mai repede pe langa el...parca rusinata.
Toate astea pana azi...cand omul m-a intrebat cat e ceasul... iar vocea lui a sunat calda si fara pic de ranchiuna... Ce eliberare!
E ciudat cum uneori creem probleme in mintea noastra si complicam unele lucruri care sunt de fapt atat de simple. Eu sunt campioana la astfel scenarii...si am tot timpul nevoie de cineva care sa imi "descomplice" lumea. What about you? Voi cat de mult complicati lucrurile din viata voastra?