sâmbătă, 17 decembrie 2011

De la capăt




Vă cer iertare. Vouă, celor care îmi citeați gândurile postate aici. Mi-ați trimis mesaje. M-ați dojenit, m-ați încurajat, ați revenit o dată și încă o dată și până la urmă probabil că ați renunțat să vă întoarceți pe această pagină, pustie de câteva luni. Am tăcut. Mult. Și dureros. Am dat vina pe job, pe timp (sau mai bine zis pe lipsa lui), pe mine, pe el, pe dragoste, pe ritmul infernal al zilelor, pe criză, pe griji, pe nimicurile pe care prefer uneori să le fac în loc să scriu. Am dat vina pe orice, dar nu mi-am dat și un răspuns... Am să încerc să-l aflu. Aici. Scriind mai des. Despre job, despre timp sau lipsa lui, despre mine, despre el, despre dragoste, ritmul infernal al zilelor, criză, griji și toate nimicurile care...odată mă făceau fericită.

Un comentariu:

Anonim spunea...

:)
Missed u indeed