Despre dragoste...si multi demoni

Aseară m-am întâlnit cu o fată care e mai tânără decât mine cu vreo doi ani. La vârsta asta, a trecut deja printr-un divorţ, s-a mutat de acasă, s-a întors, iar bărbatul pe care îl iubeşte şi cu care stă de un an de zile, la mama ei acasă, nici măcar nu se mai oboseşte să o mintă ca va divorţa. Şi el. Îmi povestea că îşi doreşte un copil. Că viaţa ei înseamnă muncă şi acasă, şi, o dată la şase luni, în cel mai bun caz, un concediu. Că simte că nu şi-a trăit viaţa de tânără, dar că şi-a asumat lucrul ăsta, încă de la 18 ani când îşi dorea cu ardoare o familie... Avea un gen de melancolie în glas şi privirea cuiva care a trecut prin multe. Vorbind cu ea, aproape că mi-a fost ruşine că am plâns un an de zile după un june infatuat, a cărui singură declaraţie de drag(oste?) pentru mine a fost...” Încă te simpatizez!”.

Dar fiecare cu demonii lui...

În jurul meu se fac pregătiri de nuntă. Multe. Acum trei ani se spunea că eu voi fi prima din grup care o să se mărite... Eu zâmbeam, şi deşi din cauză că mi se repeta atât de des ajunsesem să cred şi eu asta, undeva într-un colţ al inimii ştiam că n-o să fie aşa. Iubeam prea mult libertatea, şi visam obsesiv la o „dragoste mare”. Din aia care te consumă, te mistuie şi fuge la fel de repede cum a venit. A fost aici...şi m-am ars. Dar, culmea, aş lua-o de la capăt cu ochii închişi.

Scria Isabel Allende că de „încăpăţânarea dragostei” nu poţi să scapi orice ai face...Unii se nasc cu ea şi îi sunt predestinaţi, aţii o fentează elegant, fâcând un slalom maiestuos printre tentaţiile pe care le produce viaţa. Mie mi-a zis un pireten drag odată că, dacă cineva îmi spune că în faţa e un zid, atunci cu siguranţă că mă voi repezi înainte cu acceleraţia călcată până la podea...

vine, vine...

În dimineaţa asta am avut senzaţia că e toamnă. Deja. Poate din cauza ca o aştept cu atâta drag. Îmi place toamna, când e călduţ, dar nu sufocant, când în jur frunzele imi demonstrează că nu, nu am văzut încă toate nuanţele de galben, când ma plimb prin parc şi îmi afund pantofii în frunze uscate care foşenesc şi îmi povestesc despre toate şi nimic, când îmi pot purta în sfârşit hainuţele de tweed pe care le-am ratat primavara când am sărit din geacă în tricou si la aerul condiţionat din maşină, când, în sfârşit aerul se poate respira, şi, mai mult chiar, are un miros de fructe coapte...

Revin. Am avut senzaţia că e toamnă. Pentru că m-am trezit şi nu am mai văzut lumina care intra decisiv în cameră, poruncindu-mi fără drept de apel să deschid ochii. Acum doar se întrezărea, printre coloanele intunecate ale jaluzelelor. Am plecat de acasă şi în maşină m-a întâmpinat vocea lui Dobro...proaspăt întors şi el din concediu. Pe drum spre Băneasa... coada de maşini, de care aproape că îmi fusese dor (sic!)...

Toamna e un fel de femeie la 40 de ani...Atunci când e, poate, cea mai frumoasă. Şi dacă, pentru mine, primăvara e anotimpul în care mă îndrăgostesc....toamna e momentul în care ma adun, mă liniştesc...şi pun vise la dospit!

Delete contact!

Azi i-am dat delete de pe Messenger si i-am sters numarul de telefon din agenda. Asta desi l-as putea spune pe nerasuflate, trezita din somn, la 2.48 noaptea... A fost un act de razvratire...de disperare...sau de izbanda... Nu stiu sigur inca...

E ciudat cum te legi cateodata de cineva, in ciuda tuturor lucrurilor care iti spun ca o sa mearga prost, sau mai prost. Dezastruos chiar. Stai si te intrebi „de ce am facut-o?” si nu gasesti niciun raspuns mai inteligent decat „de fraiera”. A, cu titlu de terapie, exista amagirile dulcege de genul „am crezut ca va iesi ceva pana la urma” sau „la inceput era ok”...dar, curand, ai un atac de luciditate si realizezi ca e vorba de ceva patologic...e boala aia ciudata pe care unii o numesc indragosteala, orbul gainii, saptamana nebunilor. Dar toate trec.

A murit si Tov. S-a dus dupa pitic...Era de asteptat, caci boala a fost lunga...

Exit Bucharest. Enter Stockholm.

trei silabe aveam in minte de dimineata---CON-CE-DIU. parca si soarele era mai bland si faptul ca m-am trezit la 6.30 nu mai parea atat de infiorator. este, da, ultima zi de munca, inainte de mica escapada in tara vikingilor. inutil sa spun cat chef de munca am...:)))

in alta ordine de idei, de dimineata m-am distrat copios in masina, pe drum spre munca. am vazut imaginea-simbol a femeii la volan. imi pare rau ca mi s-a stricat camera de la telefon, pentru ca as fi vrut sa imortalizez momentul.

descriere, desi a zis bine cine a zis ca o imagine face cat 1000 de cuvinte: femeia, middle aged, sau, na, hai 35 de ani (doamne...peste 10 ani si eu o sa am 35, oare o sa fiu middle aged?), dreapta, fara sa se sprijine de speteaza scaunului, cu ambele maini pe volan, in pozitia 2 fara 10. se uita fix inainte, nu rade, nu vorbeste cu cel din dreapta. nu lasa pe nimeni sa se bage in fata ei.

bonus, bărbatul (al ei presupunem): mai middle aged decat ea, vizibil crispat, mana drapta pozitionata strategic pe manerul de deasupra usii...posibil pune frana fictiva cu piciorul in dreapta, la fiecare intersectie. Masina, un Matiz. Rosu.

Le multumesc ca mi-au facut dimineata mai frumoasa!!!

Adio, prieten vechi...Vama!

Oare cine s-a schimbat? Eu sau Vama?

Tin minte zilele de vara care pareau sa nu se mai termine, de acum multi ani...cand leneveam pe plaja, sub umbrelutele de stuf...si citeam o carte. Sau razele soarelui care bateau in cort la ora 8, cand devenea insuportabil de cald, si...dupa ce dadusem jos sacul de dormit si cele trei bluzoane(ca deh, la patru cand ma culcasem era frig ca dracu)ma trezeam. La ora aia era o liniste superba in Vama. Majoritatea petrecaretilor inca dormea, iar cei mai matinali erau pe plaja. De la Zapata se auzea muzica braziliana. Aerul mirosea a dimineata, a nisip si a clatite.

Tin minte baile in mare de la miezul noptii(cand multe telefoane si ceasuri si-au dat duhul) si pe cele de la rasarit. Tin minte soarele care iesea rosu din mare, in timp ce ultimii musterii de la Expirat si Stuf se indreptau spre corturi.

Tin minte diminetile in care colindam cu aparatul foto de gat. Si cand plecam cu zilele de acasa cu destinatia Vama, desi trebuia sa dau admitere la facultate...iar mama ma intreba din cand in cand cu voce gatuita "Sper ca tu inveti pe acolo?!".



Era Vama cu cortul in care am baut doua sticle de vin si am mancat chipsuri si ne-a plouat pana la piele, Vama in care petreceam pana la zi si apoi ne intindeam si adormeam la soare, avand grija ca unul dintre noi sa ramana treaz si sa ne intoarca, precum puii la rotisor, Vama in care ne combinam si ne desparteam, Vama in care ne iubeam. Vama pe care o iubeam.

Acum sunt mult prea multi oameni care au auzit ca e cool sa mergi in Vama, teribilisti care au inteles prost libertatea pe care ti-o ofera locul. A fi liber si boem nu inseamna sa te pishi in mijlocul strazii si nici sa urli ca descreieratul pe ritmuri de Parazitii din bemveul tunat. Acum in Vama vin familisti. Plaja s-a umplut de tipi burtosi, cu lant la gat si ghiul pe degetul mic de la mana stanga, de copilasi obezi si de bunici care fac integrame pe cearceaf. De blonde siliconate si masculi in calduri. Pare ca toti, in drumul lor spre Bulgaria, au facut pana la Vama Veche.

Locul umbrelutelor de stuf l-au luat cele cu Coca-cola, locul chitaristilor l-au luat cocalarii.

De 1 mai, n-am mai gasit din Vama mea nimic. Nici macar locul de parcare.

Au tuns-o pe Naomi!!!!

Din ciclul Cenusareasa cu pantof masura 46, auziţi ce a paţit Naomi (vai, draga!).

Doi băieti...potrivit unor surse, de la Noua Dreapta, si-au exersat talentul de frizer, ah pardon Hairstylisti( ca de cand cu reclama la Zapp Share Free...se simt ofensati...stii tu)..pe parul domnishorului Naomi.

Care a dat fuguta la psihologul de serviciu...Dan Diaconescu in Direct( aka triple D)...să-şi planga amarul. Si el a primit-o cu bratele deschise...ca sa mai schimbe foaia, ca de cand o cauta pe Elodia prin padure...a inceput sa traiasca periculos...si il baga Tolea in tomberon.

Pam Pam.

De semi-toamna

Ma intreb cam cata incapatanare poate sa incapa in trupul meu..care nu e prea mare.
Cam cat potential de self-distruct exista intr-o viata altfel echilibrata si fara prea multe excese. Ma descompun. Ehh...ati vrea voi! Azi ma lupt, tip, cedez. Maine o iau de la capat. Nu exista oboseala, nu exista timpi morti. E o cursa...catre nicaieri, cel mai probabil!
In jur se face tot mai tacere...semn ca ceilalti si-au gasit un refugiu. Eu ma catar mandra pe stanca mea, in bataia vantului si a fulgerelor, si incerc sa ma amagesc cu gandul ca...sunt mai sus decat toti... De fapt sunt uda si mi-e frig...si in curand o sa ma ajunga reumatismul. O sa crap, dar macar o sa cad de sus.

Oare de ce am impresia ca e noiembrie?

O lume nebuna, nebuna

Oamenii se bat in magazin pe trei cotlete, altii mor cu zile prin spitale, afara ploua ca in vremurile biblice...si eu cred ca il iubesc. Si cam atat.

In loc de La multi ani!

Azi dimineata cand m-am intors acasa dupa petrecere, mi-am dat seama că am nevoie de un barbat în viata mea. Pentru ca m-am chinuit cinci minute sa imi deschid fermoarul de la spatele rochiei.

Asa ca am rezolvat si capitolul New Year's resolution!

Don't look back in anger

Anul asta din care au mai ramas vreo 6 ore a inceput ciudat si a continuat dubios. Am fost cu sufletul pe drumuri asa cum eram in noaptea de Revelion. Am fost cu dragostea in intarziere asa cum am ajuns la petrecerea de acum un an.

Dar..uitandu-ma inapoi...cu man(dr)ie...inchid ochii si zic "A trecut!" si apoi ii deschid spre 2009...unde sper sa vad lumina aia despre care toti zic ca ar fi la capatul tunelului.

Gata. Plec spre un an care sa fie al meu!

La multi ani! Asa cum ii meritam!

P.S. Jur ca inca imi populeaza gandurile si sufletul.

Inca 4 kile si puteam dona. Cu multe cafele la activ

Prima oara in viata mea de femeie nebuna si obsedata de greutate cand mi-a parut cu adevarat rau ca am doar 54 de kilograme. Am vrut sa donez sange. Si nu pot sa o fac. Trebuie sa am peste 58 de kilograme... si tensiunea peste 11 mmH. Ceea ce nu o sa se intample prea curand (la tensiune ma refer...avand in vedere ca am vreo 9 cu 7 acuma-tensiune de musca).
So, I'm not donating material. Probabil as lesina acolo, zice mama. Si nu le-as fi de niciun folos oamenilor alora.

Nu-mi ramane decat sa raspandesc vorba despre campanie...poate se gasesc oameni care nu stau sa cada, asa ca mine, si au si sange de dat...E nevoie de 20.000 de donatori, si pana acum s-au strans vreo 9000.

Exista si avantaje pentru cei care o fac...chiar daca poate nu ele sunt cele mai importante in comparatie cu faptul ca ai putea salva o viata.
Avantajele, care este ele: analize gratute, 1 zi libera, 50% reducere la transport, bonuri de masa.

De ce vor fetele numai badarani II

Pentru ca ciocolata dietetica nu o sa iti produca in veci un mic orgasm.

Pentru ca sunt singurii care pot sa iti franga inima, si ce ar fi viata daca nu ai avut macar o data "a broken heart"?

Cuceritori prin excelenta, acesti barbati au lucruri mai importante de facut decat sa iti gateasca micul dejun sau sa iti trimita smsee cu dulcegarii pitigaiate. Ei iti adreseaza sapte, opt cuvinte pe zi si iti asigura norma de hiperventilatii. E in mersul lor, in felul in care iti vorbesc, in zambetul sigur pe care il afiseaza.

Toate femeile care dorm acum in paturi caldute au suspinat sau vor suspina macar o data dupa un cuceritor, un badaran fermecator, un nenorocit adorabil.

Cuceritorul te masoara din cap pana in picioare intr-un mod vadit sexual, si asta, departe de a te jigni, iti provoaca frisoane de placere. Te saluta cu raceala si are grija sa nu il observi cand te priveste cu coada ochiului. Nu iti spune lucrurile pe care vrei sa le auzi, iar daca se intampla sa te alinte vreodata...esti a lui pe vecie.

Cuceritorul mai are intotdeauna un plan B, C, Y, Z...asa ca nu te va implora sa iesi cu el. Nu iti va aduce flori, nu va vrea sa iti cunoasca parintii. Nu o sa va uitati impreuna la filme siropoase si nu, nu o sa va luati amandoi un animalut. Cu toate astea, un cuvant de la el o sa valoreze cat 10 te iubescuri.

Nu o sa te sune de noapte buna, dar tu o sa-l visezi.

Nu va ramane langa tine mai mult de o saptamana, doua, trei, dar tu o sa ai la ce te gandi toata viata.

Mosu' sa dea jos cojocu*

In seara asta vine Moshu... ala care ne aduce pijamale, si papucei caldurosi si dulciuri...muuulte dulciuri, ca lui nu-i pasa de cate minute de pilates faci pe zi.
In seara asta ii las pe pedelisti sa se certe cu pesdedistii, si apoi sa se injure cu penelistii, pentru ca apoi sa imparta cu totii un ciolan. Mai mic. Ca e criza financiara.
In seara asta ma gandesc la prietenii mei care imi zambesc cand am un nod in gat...si ma fac sa rad cu lacrimi. Care sunt acolo de vreo 10 ani, sau care s-au aciuat pe drum. And still counting.
In seara asta mi-e dor de mama. Si de tata. Si de vremea cand nu aveam griji. Ma asezam pe pervaz la caldura si priveam cum ninge afara. Acum sunt 15 de grade de Mos Nicolae...au intrat si fulgii in criza.

Fara nicio legatura...sau poate tocmai pentru ca vin sarbatorile...si ar trebui sa invatam sa fim mai buni...am putea sa luam exemplu...de la un catel. Un catel care a aratat mai multa "omenie" decat multi dintre semenii nostri si a SALVAT pur si simplu de la moarte un alt catel.



* titlul nu are conotatii sexuale...departe de mine vreun gand pervers... E doar cald.

Batman is gone

Sunt dezorientata... Lucrurile sunt cu susul in jos in ultima vreme.
Saptamana asta pana si Batman a murit...
Daca nici Bruce Wayne n-a scapat...oare cum o sa o facem noi? Cu atatea crize in jur. Crize financiare, crize de personalitate, crize de idei.

Ma uit in jur si caut un sprijin. Ce bine era pe vremea cand aveam pe cineva care imi descomplica lumea. Chiar daca mi-o complicam imediat la loc. Era reconfortant sa stiu ca oricat de aberanta as deveni cineva o sa ma aduca cu picioarele pe pamant*.

Mai nou...am liber la zburat...si cred ca mai am putin si ies din atmosfera.



*expresia asta e super folosita in limba romana, cum de nu taxeaza nimeni cacofonia?

Klapaucius

Astazi stau in casa din mai multe motive. Afara ploua si sunt minus tzashpe grade. Cel putin asa a spus tipul de la meteo (rubrica pe care am urmarit-o absolut intamplator :D)...si l-am crezut, ca de obicei, si nu am mai iesit sa verific.

Am ramas fara bani. Mai am exact 12 lei si un bon pana marti. O mica avere. Imi aduc aminte cand eram mai mica si ma jucam la The Sims. Era un cheat code acolo...tastai ctrl+shift+c si scriai "klapaucius" si zbang, intrau 1000 de dolari in cont.

Deci, cam acum ar fi momentul pntru un Klapaucius...

Problema e ca ...nu mai gasesc tasta ctrl.

Cum am salvat economia nationala

Primesc un mass message pe mail.

"Cumpăraţi Made in Romania tot ce se poate, de la orez pâna la chestii de uz casnic. Producătorii noştri au dificultăţi să exporte acum. Cu cât mai mulţi vor cumpăra produse romaneşti, măcar până trece criza, cu atât mai mult vor avea de lucru românii din puţinele fabrici care mai produc ceva în România şi vom trece mai uşor peste criză. Cumpărând un produs românesc se plătesc impozite, salarii, chirii, dobânzi. Nu poţi să le cumperi pe toate din afară, dar atunci când poţi alege... Ajutând Romania, ne ajutăm pe noi înşine".

Asa zice el. Ok, zic eu. Daca si Basescu vrea sa umble in Dacie in loc de Volkswagen, eu de ce n-as cumpara eugenii in loc de Biskrem? Gen.

Inarmata cu astfel de ganduri patriotice ma duc la supermarket. Lista mea de cumparaturi contine cel mai adesea cateva lucruri simple: nectar de portocale, iaurt, ceva dulce(dupa chef), tigari, seminte de dovleac (pe care le mananc cu tot cu coaja, dar asta e alta discutie), fructe...si alte alimente care sa imi dea iluzia ca mananc sanatos...sau ca mananc.(punct)

Cu ce m-am intors acasa? Un nectar indoielnic numit Fruttia, iaurt fara fructe...ca Napolact sau Covalact fac doar de astea naturale, trei Eugenii, mere romanesti...ca bananele nu cresc in livezile de prin Subcarpati. Eram cat pe-aci sa-mi cumpar si Frutti Fresh, dar m-am razgandit. Nu de alta dar...are acid si ne baloneaza!

La tigari a fost mai greu...cum nu vreau sa trec la Carpati, m-am hotarat sa raman la Kent...dar sa il cumpar mai rar...sa moara capra vecinului mai intai, cum s-ar spune!

Acum masina nu am sa o vand ca sa imi cumpar un Logan, dar voi incecra sa imi iau mai multe produse romanesti...ca sa salvez economia. Eu. Magda Bucur. Sa imi fiti recunoscatori dupa aia!

P.S.: Chiar am de gand sa intreprind un demers in privinta asta(nu cu salvatul economiei...am hotarat sa nu-mi scot inca superputerile la inaintare). O sa caut alternativele romanesti la majoritatea produselor pe care le folosim in viata de zi cu zi...sa vedem daca merita!

P.S.2: In Serbia, desigur, discriminarea pozitiva continua! :D

De ce vor fetele numai badarani?

Din aceasta vasta te(a)ma  pe care imi propun sa o dezvolt si in postari ulterioare...am gasit o anecdota scrisa cu ceva vreme in urma...

2 octombrie 2008

Matematica relatiilor esuate sau cum se termina o poveste care nici n-a inceput

Din ciclul povestilor scrise la 2 noaptea, cu o tigara intr-o mana si cartofii prajiti de la McDonalds in cealalta, urmeaza povestea lui X, fraiera care il asteapta pe Y, inabordabilul.(initial am scris nemernicul, dar a intervenit X pentru el). X mananca. Depresiei nu-i pasa ca a baut ceaiuri verzi toata ziua si ca a facut 100 de abdomene. Cand vine, vine cu tot cu cartofi prajiti…si cu ciocolata, daca se poate. Bine, hai sa-i zicem pseudodepresie, ca se supara X pe noi, si nu vrem asta. Ajungem sa facem haz de necaz…si asta e primul pas spre vindecare.

Deci X. Si deci Y. Logic, X indragostita. Y, spirit liber, ar vrea si nu prea. Deducem, Y magar. Dar nu de tot. Doar un pic catar, cat sa puna pe X la borcan. (Teoria borcanului a fost  dezvoltata si dovedita, de altfel, de colegii politehnisti , in urma unor dureroase,presupunem, experiente cu reprezentatele  sexului  opus). X cuminte la borcan, se multumeste si cu atat. Y observa si i se taie pofta de muraturi. Deducem, X deprimata. Avem X deprimata si Y magar. Rezulta o crestere exponentiala a indiferentei lui Y si a numarului de tigari si de cartofi prajiti la X.

Situatie concreta, pentru exemplificare. X isi calca pe inima si il invita la ea pe Y. Acesta nu zice nici da nici nu, ca doar e Y. X asteapta un semn, dar nu il primeste. Intr-un ultim si neasteptat acces  de self esteem, pleaca acasa singura. Pe drum primeste telefon de la Y, deranjat si nu prea, de faptul ca X a plecat. X reinnoieste invitatia, cu remuscari crescande in suflet. Y o declina apatic. Prefera sa mearga acasa la somn. X isi face procese de constiinta. Mai bine il astepta, se umilea un pic…dar macar era cu el. Unde mai pui ca poate facea si putin sex. Pardon, dragoste. Ca doar e indragostita.  Intervine apoi self esteemul adunat de prin carti care ii spune “Lasa-l draga, de ce sa-l astepti tu? Sa fii doar o jucarie pentru el…Trebuie sa-i arati ca esti puternica!”. Da,dar pana una alta sunt tot singura, isi zice X cu amaraciune.

Rezultatul? Este ora 1:59, Y doarme fara griji acasa, iar X mananca de la McDonalds, dupa ce a mancat doar fructe o saptamana. Fumeaza si scrie povesti despre cai verzi pe pereti. Cam ca visele ei.  Q.E.D.

Corolar la axioma. In vremea asta, A,B,C si probabil alte necunoscute stau la coada ca sa intre in ecuatie cu X.  Doar ca X tinde catre infinit. Si pentru ea, acolo se afla Y. (O grava eroare de calcul, ar spune unii, apropiati ai lui X, dar poti sa-i scoti asta asa usor din cap?) Cu alte cuvinte A,B,C  si restul se inmultesc cu 0…si nu ies prea bine …la socoteala.

P.S.: da, e scrisa inainte de moartea piticului!

Si dansez...

Cand sunt trista sau melancolica ma uit la "dancing Matt"...si imi dau seama ca lumea e atat de mare si viata inseamna mult mai mult decat jocuri perfide, asteptare fara rost, sperante desarte sau pur si simplu oameni carora nu le pasa.
Viata e energie, e dans...e puterea de a zambi la cel de langa tine chiar daca ai avut o zi urata. E privilegiul de a iubi, fara sa astepti ceva in schimb. E magia de a simti langa tine o mana calda, o soapta senina...un prieten drag. E o melodie care te face sa dansezi, sau un cuvant care te indeamna sa visezi. E ca un plan de calatorie sau un cadou neasteptat. E moleseala din pragul diminetii si iuresul de peste zi. E mirosul de cafea proaspata, ploaia de toamna...e tacerea complice dintre doua fiinte pereche. E aroma, e culoare. E ritm. Si dansezi...

Piticul a murit

Caii verzi au facut artrita de la igrasia de pe peretii pe care ma incapatanam sa ii asez si s-au prabusit sub propria lor greutate. Se zice ca cel mai rau te doare ce iti faci cu mana ta. In cazul meu, cu mintea mea.
Viata e in alta parte spunea Milan Kundera...si eu alerg acuma sa o caut. Am fost in pauza de masa. Revin cu burta plina si sufletul dezgolit. Piticul a murit. Oricum era anemic....

Antena 3 şi News Fm fac România să răsune!

Antena 3 şi News Fm îi cheamă pe toţi românii să fie alături de echipa naţională la Campionatul European de Fotbal 2008 şi să cânte alături de tricolori imnul României.

Antena 3 şi News Fm pun la dispozitia tuturor imnul national pe site-ul www.antena3.ro si www.newsfm.ro in format pdf, incurajand astfel romanii să susţină echipa naţională, vineri, la meciul pe care aceasta îl va disputa cu Italia, la ora 19.

În cursul zilei de joi şi vineri, promoterii Antena 3 şi News Fm vor distribui pliante cu imnul de stat şi programul Euro 2008, în centrul capitalei şi în locaţiile în care au fost amplasate ecrane gigant pentru vizionarea meciului.

Haideti să cântam cu totii la începutul partidei, alături de tricolori, “Desteaptă-te, române” şi să facem România să răsune în lume!

De pe site-ul Antena 3: