marți, 18 noiembrie 2008

De ce vor fetele numai badarani?

Din aceasta vasta te(a)ma  pe care imi propun sa o dezvolt si in postari ulterioare...am gasit o anecdota scrisa cu ceva vreme in urma...

2 octombrie 2008

Matematica relatiilor esuate sau cum se termina o poveste care nici n-a inceput

Din ciclul povestilor scrise la 2 noaptea, cu o tigara intr-o mana si cartofii prajiti de la McDonalds in cealalta, urmeaza povestea lui X, fraiera care il asteapta pe Y, inabordabilul.(initial am scris nemernicul, dar a intervenit X pentru el). X mananca. Depresiei nu-i pasa ca a baut ceaiuri verzi toata ziua si ca a facut 100 de abdomene. Cand vine, vine cu tot cu cartofi prajiti…si cu ciocolata, daca se poate. Bine, hai sa-i zicem pseudodepresie, ca se supara X pe noi, si nu vrem asta. Ajungem sa facem haz de necaz…si asta e primul pas spre vindecare.

Deci X. Si deci Y. Logic, X indragostita. Y, spirit liber, ar vrea si nu prea. Deducem, Y magar. Dar nu de tot. Doar un pic catar, cat sa puna pe X la borcan. (Teoria borcanului a fost  dezvoltata si dovedita, de altfel, de colegii politehnisti , in urma unor dureroase,presupunem, experiente cu reprezentatele  sexului  opus). X cuminte la borcan, se multumeste si cu atat. Y observa si i se taie pofta de muraturi. Deducem, X deprimata. Avem X deprimata si Y magar. Rezulta o crestere exponentiala a indiferentei lui Y si a numarului de tigari si de cartofi prajiti la X.

Situatie concreta, pentru exemplificare. X isi calca pe inima si il invita la ea pe Y. Acesta nu zice nici da nici nu, ca doar e Y. X asteapta un semn, dar nu il primeste. Intr-un ultim si neasteptat acces  de self esteem, pleaca acasa singura. Pe drum primeste telefon de la Y, deranjat si nu prea, de faptul ca X a plecat. X reinnoieste invitatia, cu remuscari crescande in suflet. Y o declina apatic. Prefera sa mearga acasa la somn. X isi face procese de constiinta. Mai bine il astepta, se umilea un pic…dar macar era cu el. Unde mai pui ca poate facea si putin sex. Pardon, dragoste. Ca doar e indragostita.  Intervine apoi self esteemul adunat de prin carti care ii spune “Lasa-l draga, de ce sa-l astepti tu? Sa fii doar o jucarie pentru el…Trebuie sa-i arati ca esti puternica!”. Da,dar pana una alta sunt tot singura, isi zice X cu amaraciune.

Rezultatul? Este ora 1:59, Y doarme fara griji acasa, iar X mananca de la McDonalds, dupa ce a mancat doar fructe o saptamana. Fumeaza si scrie povesti despre cai verzi pe pereti. Cam ca visele ei.  Q.E.D.

Corolar la axioma. In vremea asta, A,B,C si probabil alte necunoscute stau la coada ca sa intre in ecuatie cu X.  Doar ca X tinde catre infinit. Si pentru ea, acolo se afla Y. (O grava eroare de calcul, ar spune unii, apropiati ai lui X, dar poti sa-i scoti asta asa usor din cap?) Cu alte cuvinte A,B,C  si restul se inmultesc cu 0…si nu ies prea bine …la socoteala.



P.S.: da, e scrisa inainte de moartea piticului!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Inima mea îmi vorbeşte mereu, de fapt îmi şopteşte fără încetare.
E discretă şi neobosită.
Dacă fac linişte în mine, o aud, caldă şi blîndă şi egală.
Nu rosteşte cuvinte, ci cîntă. În ultima vreme am descoperit că de fapt cîntecul ei are doar două tonalităţi: una înaltă, care spune: „Da, eşti pe drumul cel bun!”. Cealaltă, de avertizare: „Ai grijă, te îndepărtezi de inima ta!”
Alegerile de pe parcursul vieţii noastre trebuie făcute întotdeauna ascultîndu-ne inima…si de fapt ma intreb “oare?” mi se intampla de multe ori sa contrazic ideea asta cu “asculta-ti inima” si prefer sa-mi ascult totusi inima…mai ales cand e vorba de tine!
Ambiguuuu....!!!!

Magda spunea...

Penultimul pararaf m-a bagat rau de tot in ceata. Deci o asculti sau nu?