De semi-toamna

Ma intreb cam cata incapatanare poate sa incapa in trupul meu..care nu e prea mare.
Cam cat potential de self-distruct exista intr-o viata altfel echilibrata si fara prea multe excese. Ma descompun. Ehh...ati vrea voi! Azi ma lupt, tip, cedez. Maine o iau de la capat. Nu exista oboseala, nu exista timpi morti. E o cursa...catre nicaieri, cel mai probabil!
In jur se face tot mai tacere...semn ca ceilalti si-au gasit un refugiu. Eu ma catar mandra pe stanca mea, in bataia vantului si a fulgerelor, si incerc sa ma amagesc cu gandul ca...sunt mai sus decat toti... De fapt sunt uda si mi-e frig...si in curand o sa ma ajunga reumatismul. O sa crap, dar macar o sa cad de sus.

Oare de ce am impresia ca e noiembrie?